mai am un singur dor.....

Mai am un singur dor
În linistea serii 
Sa ma lasati sa mor 
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin. 
 Nu-mi trebuie flamuri, 
 Nu voi sicriu bogat, 
 Ci-mi împletiti un pat 
 Din tinere ramuri
 Si nime-n urma mea


Nu-mi plânga la crestet
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cant...
Caci eu voi fi pamant

In singuratate-mi...
          (Mihai Eminescu)